Ajutati-ma sa inteleg: care-i diferenta intre un om care crede ca daca ii pune cineva oase de pisica sub chiuveta nu se va mai casatori niciodata, si un om care crede ca daca minte sau fura, dupa moarte il va judeca un mosuletz cu barba care traieste in ceruri, si isi va petrece o vesnicie intr-un taram ipotetic, unde va suferi infinit?
Adica, la modul pragmatic, absolut, care-i diferenta?
In ambele cazuri relatia cauza efect se bazeaza pe niste credinte rezultate din ceva fara dovezi, pur si simplu o convingere personala.
In ambele cazuri este implicata o forta superioara, fantastica si inchipuita (ba chiar sunt mai multi cei care afirma ca au vazut spirite decat pe Dumnezeu), care poate si stie sa ne inluenteze destinul.
In ambele cazuri medierea cu lumea reala se face de catre un om, intermediar, pe care trebuie sa-l platesti ca sa te puna in legatura.
In ambele cazuri exista "politistul bun si politistul rau".
Deci?
Ideea mi-a venit de la un articol pe care l-am citit recent, despre occidentalii care fac mishto de romani, ca inca mai cred in vrajitoare si traiesc in Evul Mediu.
Sa ma scuze cei religiosi, sau cu credinta in vrajitoare, nu vreau sa atac niciuna dintre convingeri, eu vreau doar sa stiu: care-i diferenta?
Cu ce sunt mai inteligenti, mai culti sau superiori occidentalii care merg cu sfintenie (sic!) la biserica, au cruci si-n toaletele publice si simt nevoia de calugari si preoti si in parcuri?
Doar pentru ca asta cu vrajitoarele era la moda la ei pe vremea cruciadelor? Ca au schimbat o superstitia pe alta, fix cu aceleasi principii, dar cu alte personaje?
Nu vreau sa starnesc o polemica exista/nu exista Dumnezeu. Vreau doar sa inteleg:
care-i diferenta intre religie si superstitie, la modul pragmatic si absolut?
